Dement
Domnule dement,
senil, bolnav de proprietăți,
nici tu, nici eu,
nu vom moștenii nimic,
nici dacă am trăi,
nu una, ci nouă vieți!
Ce folos,
să-ți arunc acum
vorbe de ocară?
Cu ce mă ajută,
în față, ori prin spate,
să te jignesc?
Când în lume,
este atâta nedreptate,
eu, să ajung domnule,
cu tine să mă socotesc!
Pe trecătoare, vise!
Ale lumii, false, bogați.
Nimic în fața vieții sunt,
și tu tot un nimic vei fi!
Păstrează-ți răutatea,
să i-o dai înapoi, într-o zi,
răului ce va veni.
Nu îmi vitregi și mai tare soarta,
Doamne ferește,
Îmi dă într-o dimineață
Prea multe palme viața
Iar din cauza ta, domnule,
Fără tată, îmi rămân ai mei copii!
Rămâi în lumea ta.
Aplaudă-ți anii ce ți-au mai rămas.
Dar nu uita!
E o vorbă din bătrâni…
Să nu încerci să-ți sari umbra!
Că o să pățești sigur,
ca șarpele ce iese,
în potecă, din dudău,
Ți-l croiesc cu ciomagul
Că pe un turbat dulău.
08 Martie
Alin Ghiciulescu
Hinova
